O interfață axată pe compatibilitate păstrează persoanele singure angajate

Ce să știi despre întâlnirea unei fete evreiești. Iudaism - Wikipedia

Miriam Korber-Bercovici: Interviu – INSHR

Mă numesc Hannah. Bunica mea locuia în centrul oraşului lângă piaţă, şi toţi verii mei locuiau într-un cartier evreiesc aflat în apropiere. Părinţii mei, Herşel şi Zisel Herşcovici, locuiau împreună cu mine pe o stradă aglomerată în Biala Rawska, peste drum de altă familie evreiască.

Vecinii mei polonezi, Marişa, Yanek şi Başa, erau cei mai buni prieteni ai mei. Adoram să mă joc cu ei ce să știi ce să știi despre întâlnirea unei fete evreiești întâlnirea unei fete evreiești v-aţi ascunselea în grădină, în spatele casei noastre, unde găseam ascunzişuri excelente în copaci şi în tufişuri.

Îmi plăcea să mă uit la tot felul de gândaci care duceau pe spate mici bucăţele de mâncare către locurile lor secrete. Uneori, tocmai în mijlocul jocului de-a v-aţi ascunselea, observam câte un gândac pe pământ şi mă aşezam pe burtă ca să îl studiez cu mai multă atenţie până când îmi auzeam prietenii strigându-mă să ne continuăm jocul. La marginea Bialei Rawska era un pârâu. Iarna, când apa îngheţa, ne plăcea foarte mult să alergăm şi să ne dăm pe gheţuş pe părtia alunecoasă; iar primăvara, când gheaţa se topea, făceam bărcuţe de hârtie şi le lansam pe apă, urmărindu-le cu privirea de-a lungul malului până când dispăreau din orizontul privirii noastre.

Eram mereu voioasă, zâmbitoare şi foarte îndrăgită de prietenii mei. Cei care mă cunoşteau se opreau întotdeauna şi mă întrebau ce fac trăgându-mă uşor de bucle sau strângându-mă de obraji. Îmi plăcea foarte mult să recit poezii poloneze.

ce să știi despre întâlnirea unei fete evreiești

Când părinţii mă duceau în vizită la prieteni sau la rude, mama îmi cerea mereu să cânt sau să spun o 0nline dating în faţa tuturor. Uneori nu prea aveam chef de asta, şi tot ce îmi doream era să mă duc afară să mă joc cu ceilalţi copii. Viaţa mea avea să se schimbe pentru totdeauna. Aveam patru ani când războiul a izbucnit, în septembrie Soldaţii germani în uniforme cenuşii au sosit în oraşul nostru.

Primul lucru pe care l-au făcut a fost să impună camuflajul. De la opt seara le era interzis tuturor să iasă din casă. Oricine era prins afară după ora opt era pedepsit.

Intr-o zi, am văzut-o pe mama cosând stele galbene pe haina ei şi pe cea a tatălui meu. Am întrebat-o: - Mamă, ce coş?

ce să știi despre întâlnirea unei fete evreiești

Am întrebat-o. Asta ne-au poruncit, şi asta facem. Supărată, a continuat să coasă steaua galbenă pe haina lui tata. Am privit-o uimită pe mama. Buzele îi erau strânse în timp ce degetele ei coseau rapid, nervos. Am întrebat-o: - Mamă, trebuie şi eu să îmi aduc haina? Şi acul se mişca în jurul stelei galbene într-un ritm furios.

În acea seară, haina neagră a mamei şi haina gri a lui weed dating idaho fură agăţate în cuier lângă uşa din faţă. Pe ele era câte o stea galbenă, pe faţă şi pe spate.

Data şi locul interviului: 31 octombrieBucureşti Interviu realizat de Cosmina Guşu Şi în visele mele şi în coşmarurile mele apar şi acuma bunicii care îmi strigă: Unde eşti, Mimi? Miriam Korber-Bercovici s-a născut în într-o familie de meseriaşi din Câmpulung. Numele tatălui, absolvent al şcolii de tinichigerie din Viena, se găseşte şi astăzi înscris pe acoperişul a două biserici din Câmpulung. În octombrie este deportată împreună cu familia sa în Transnistria lagărul Djurin.

Cartierul evreiesc a fost numit ghetou. Bunica şi mătuşile mele, la fel ca şi vărul Henia, au locuit cu restul evreilor în ghetoul din Biala Rawska. Evreilor le era interzis să părăsească ghetoul şi să facă afaceri în piaţă. Cu toate aceastea, mamei i s-a permis să îşi continue munca întrucât era o croitoreasă excelentă.

Croia rochii şi costume pentru toate doamnele din oraş şi cârpea haine pentru soldaţii germani mai bine decât oricine altcineva.

Biata mama - îşi petrecea aproape întreaga zi cusând. Când o clientă a venit să probeze o rochie pe care mama tocmai o croise, m-am aşezat pe un scăunel în colţul camerei, privind-o. M-am amuzat uitându-mă la o femeie care venise să probeze o rochie, privindu-se în oglindă: din faţă, din spate şi din părţi, sus şi jos, în timp ce mama se deplasa repede în jurul ei, ajustând rochia.

Ca plată, mama primea zahăr şi mâncare. Şi lui tata i s-a dat voie să îşi continue îndeletnicirile cotidiene. În fiecare dimineaţă se ducea în ghetou. Adeseori mergeam împreună cu el.

Tata mergea în câte o casă şi se aşeza în spatele unei măsuţe în timp ce eu stăteam lângă el pe un scaun. Evreii intrau unul câte unul, aşteptând răbdători la coadă. Unul avea un obiect vechi de argint; altul o bijuterie; altul, un covor scump. Cu toţii solicitau acelaşi lucru: ca tata să le vândă obiectele în afara ghetoului.

Tata obişnuia să iasă din ghetou ca să vândă diferitele obiecte în piaţa oraşului. Aducea în schimb evreilor din ghetou un pic de mâncare - foarte puţină.

ce să știi despre întâlnirea unei fete evreiești

Evreii trebuiau să accepte orice se putea primi pe obiectele pe care le vindeau. Nimeni nu plătea valoarea reală; cu toţii ştiau că evreii sunt disperaţi. În fiecare diminată, mama îşi lua o pauză de la croit pentru a găti o oală uriaşă de «supă».

Adăuga zarzavaturi şi puţină grăsime la apă şi supa clocotea pe cuptorul mare din bucătărie. Eu stăteam pe un scaun în faţa cuptorului şi amestecam zeama cu o lingură mare de lemn, pentru ce să știi despre întâlnirea unei fete evreiești grăsimea să se dizolve cum trebuie şi să se amsetece cu legumele şi condimentele. După ceva timp, mama mă întreba: «Hanecica, ce gust are? Luam puţină supă în lingură şi o apropiam de gură ca să suflu în ea şi să o gust.

Am vrut să zbor ca un fluture

De îndată ce era gata, mama punea oala într-o căruţă şi o căra în ghetou. Acolo le dădea supă evreilor înfometaţi. Tata a îmbrăcat hainele de sărbătoare. Pe reverul jachetei purta o stea galbenă şi sub braţ era un talis un şal alb de rugăciune. Eu purtam o rochie albă cu un ornament floral şi pantofi albi strălucitori.

Copiii, îmbrăcaţi în alb, se jucau pe iarbă în faţa sinagogii.

Am vrut să zbor ca un fluture

Cu toţii arătau îngrijiţi şi eleganţi. Tata m-a lăsat la intrarea în sinagogă şi a intrat. Stăteam lângă uşa cea mare, privind înăuntru.

  1. Tweet on Twitter Versiunea scurtă: De la lansarea sa înForj s-a străduit să ridice ștacheta pe scena întâlnirilor online și să conecteze persoane singure evreiești bazate pe valori.
  2. Rețelele sociale creștine pentru a găsi un partener la plata masturbarea lesbienelor atinge cu degetul la duș plasați muie cățea lângă nijmegen.
  3. Tvxq datând pe pământ
  4. Ritualuri[ modificare modificare sursă ] Un papirus din Tora În sinagogalăcașul de cult, se află un dulăpior chivotul în care se află textele religioase, de regulă, scrise pe suluri și, de asemenea, Menorá candelabrul cu șapte brațe.
  5. Iudaism - Wikipedia

În sinagogă erau coloane uriaşe, pictate în culoarea cerului, susţinând tavanul înalt şi alb. În jurul fiecărei coloane erau candelabre, fiecare având atât de multe lumânări încât ar fi putut ilumina întreaga încăpere. Sinagoga era toată plină de lumină.

În faţa meselor lungi de lemn erau sute de bărbaţi, fiecare purtând un talis alb şi rugându-se. În aer se simţea sfinţenia.

ce să știi despre întâlnirea unei fete evreiești

Am ascultat rugăciunile şi cântecele în ebraică. Nu înţelegeam ebraică, dar ştiam că este limba mea, limba antică a poporului evreu. După ceva timp m-am dus în faţa sinagogii, unde ceilalţi copii m-au invitat să mă joc cu ei, în linişte, pentru a nu-i deranja pe cei care se rugau.

Peste câteva săptămâni, am observat un mare incendiu ale cărui flăcări se ridicau ameninţător, în vâlvătăi. Mama m-a luat aproape de ea şi mi-a şoptit: - Sinagoga. Germanii o ard din temelii. Şi astăzi îi mai pot vedea pe toţi acei oameni stând în picioare în sinagogă de Yom Kipur înfăşuraţi în şalurile de rugăciune.

ce să știi despre întâlnirea unei fete evreiești

În imaginaţia mea, această privelişte se amestecă cu focul uriaş din sinagoga goală, cu flăcările tâşnind în sus. A fost prima zi de şcoală în septembrie Germanii tot mai erau în Biala Rawska. Marişa, cea mai bună prietenă a mea, m-a invitat să vin cu ea la şcoală. Ne-am întâlnit dimineaţa şi am mers împreună cu mulţi alţi copii. Am ajuns la porţile înalte. Portarul şcolii stătea lângă poartă.

Îl cunoşteam: locuia aproape de casa noastră. Îi spunea fiecărui elev «bună dimineaţa» şi «succes la î nvăţătură». Marişa a intrat pe poartă şi eu am urmat-o, în timp ce portarul o întâmpina.

Portarul mi-a blocat calea: - Nu, tu nu. Chiar şase ani! Evreii nu au dreptul să înveţe. Fără evrei în şcoala noastră. Du-te acasă.

M-am uitat în jur. Marişa şi ceilalţi copii se opriseră să asculte. Clopoţelul şcolii suna. Marişa, împreună cu ceilalţi copii, a alergat în clădire.